Nu mai stiu. Cateodata sunt asa pierduta in ganduri, asa pierduta intr-o lume interesanta. Cat as vrea sa fiu din nou in bratele tale, oare daca as striga in gura mare, m-ai putea auzi? Oare dupa atata vreme ma mai poti simti? Sti ca sunt aici, mereu? Inima mi-e plina de amaraciune, suspin si incerc sa evadez, dar mi-e asa dor, ma tine ceva legata de pamant, nu pot sa zbor, nu mai pot sa respir. Cate am crezut ca s-au schimbat, dar cred ca de fapt a fost doar o fotografie a altui om, poate mai bun decat mine, poate mai frumos. Cate ingrediente mai trebuie sa contina inima mea ca sa pot fi cu adevarat fericita? Cate floricile nedescoperite inca am sa primesc? Cate stele din cerul negru am sa numar pana atunci? Cate cuvinte vor mai ramane nerostite? Cat mister? Nu mai pot zambi, nu mai pot. Capsez niste foi goale pe degeaba, am taiat si niste hartie colorota, am turnat o gramada de sclipici si a iesit un mare nimic fara sens. 4+4 fac 2, si am udat deja 7 servetele, apa am colorat-o in albastru, am vrut sa fac ceva dar nu mi-a iesit, si deja muzica a ramas fara note. Prea multe baloane de sentimente triste zboara in lumea asta inecata in propiul ei amar, prea multi oameni care se cred destepti, prea multa zarva in jurul unui om obisnuit, cu probleme care se cheama ''stea'', prea multe lacrimi si fete fara zambete, prea multa ploaie. E nevoie de o luminita mica aici, e nevoie de putina iubire, si cu putin noroc, o familie alaturi de tine si prieteni. Tu in ce lume traiesti? Esti cu mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu